Ziua a 20-a: lucru la proiecte/ tot mai muți copaci cu flori/ pe-aici e legal să te tolănești pe iarba din parc

7 aprilie 2011 - urmare
Întreaga zi de joi, împărțiți în trei grupuri (obiectivele ne-au adus laolaltă), lucrăm la proiectele la care ne-am angajat.

*
Deși pentru astăzi vremea s-a anunțat urâtă, chiar cu ceva furtună, până după-amiază a fost doar "soare cu dinți". Apoi, într-adevăr cerul s-a întunecat și vântul rece s-a întețit. Aici atmosfera se schimbă foarte ușor, cale lungă de jur împrejur nu există munți, nu există practic nicio barieră de relief care să împiedice cât de cât circulația norilor și a maselor de aer. Este destul de aproape și uriașul Michigan Lake, cu hachițele lui, suntem "la doi pași" și de Canada...

Cu toate acestea, primăvara s-a înstăpânit în Champaign-Urbana, iarba s-a înverzit și a început să crească, iar pomii înfloresc de zor, sunt mai frumoși de la o zi la alta.

Nu știu cum se face, dar pe aici este perfect normal să calci pe iarbă, să te tolănești pe jos precum în copilărie, pentru a citi, a te relaxa ori doar "de poftă" și nimeni/nimic să nu-ți interzică, nici să  trezești suspiciuni că ai avea ceva probleme la "cutiuță". În comparație cu "la noi", aici iarba pare mereu verde și îngrijită, deși o calcă toți - "legal", pe când în orașele noastre nimeni n-are voie să umble pe spațiile verzi, sunt avertizări la tot pasul, dar rezultatele încă se lasă așteptate...





Frunzele căzute din copaci în sezonul trecut de vegetație, care n-au fost încă strânse (probabil pentru că zăpada le-a acoperit, apoi ploile le-au umezit continuu, îngreunându-le) s-au uscat de-acum; ele sunt adunate cu grijă și duse de pe străzi și alei. Tehnica de a strânge frunzele constă în a le sufla cu o moto-suflantă de aer, purtată în spate; se adună grămezi care sunt cărate apoi cu mașina:




În final, două veverițe într-o stație de autobuz, parcă nehotărâte dacă să se așeze sau nu pe scaune:



Câteva fotografii din zilele de 6-7 aprilie.

(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana)  
.

2 comentarii:

  1. Oare de ce mi se pare ca singurul lucru care se petrece la fel, si la noi, si la americani este faptul ca infloresc pomii?? Citind zi de zi postarile de pe blog simt ca ne despart atat de multe lucruri, ca suntem asa de departe de tot ceea ce se intampla acolo, din toate punctele de vedere, incat "ma cuprinde o tristete iremediabila"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai sunt si gastele... cu deosebirile ca "la ei" sunt salbatice, dar vietuiesc printre oameni fara sa le consume nimeni :-h
    (desi eu mai glumesc cu colegii din grup cand le vedem: "uite cum zboara pranzul!")

    RăspundețiȘtergere