Ziua a 16-a: o familie americană "ca-n filme"

3 aprilie 2011 - urmare

Printr-un fericit concurs de împrejurări, colega noastră Delia Pantea ("omologul" meu din Bihor, d.p.d.v. al poziției și preocupărilor din cadrul bibliotecii sale județene) reușește un "aranjament" de zile mari, care numai unui norocos ca mine îi putea profita: la ora 9,30 a zilei de azi, duminică, suntem luați de la ClubQwarters Hotel (după ce predăm camerele, fiindcă astăzi părăsim Chicago) de către Virginia Kerr, Digital Program Manager la The Center for Research Libraries/Global Resources Network. Virginia vine cu o Toyota Higlander 4x4, facem cunostință și ne îmbarcă, pe Delia, pe Corina Ciuraru (Brăila) și pe mine, care mă aflu în această "formație" ad-hoc întrucât am zis "da" ieri, la o întrebare e Deliei, dacă vreau să vizitez o familie americană chiar la ea acasă. Am confirmat participarea la acea vizită fără să am habar că cea care m-a invitat "la cineva" nu cunoștea gazda, că mesagerul care va veni să ne ia nu știa nici pe cine trebuie să "ridice" de la hotel și nici unde să ne ducă; n-aveam habar nici că, în plus, ca "bonus", la destinație erau invitate încă două doamne, prietene bune cu gazda și toate trei prietene cu o voluntară a Corpului Păcii aflată în România, la rândul ei cunoscută și recomandată de Claudia Șerbănuță, românca din Baia Mare aflată la doctorat în Champaign-Urbana!!! Frumos și simplu ca-n filme, nu?
O las pe Delia să povestească* mai multe, că le știe mai bine, și mă rezum la a posta video și foto.
În mașina dnei Kerr, de-a lungul coastei Michigan Lake, spre Nord de Chicago:



Acasă la gazda  noastră, Kathy T.B., din Evanston:




Doamna T.B. îmi prezintă etajul și mansarda casei (i-am spus că nu vorbesc engleza, însă înţeleg mare parte din exprimările uzuale):


Ne sunt arătate grădinița și "căsuța din spate", care în urmă cu 100 de ani găzduia calul și căruța, iar la etaj pe cel ce se ocupa de ele ...acum, căsuța este locuibilă la etaj, iar în locul căruței stă un puternic automobil sport:



Domnul și Doamna T.B. (fotografie făcută rapid, în timp de ne luam rămas bun), împreună de 35 de ani, locuiesc în frumoasa casă pe care am vizitat-o după ce au avut alte 13 case și au lucrat în Austria, Germania, Elveția, la Londra și în New York. Cum reiese și din materialele video, locuința familiei este una "peste medie", în privința confortului, a gusturilor rafinate, dragostei pentru cărți și tablouri; nu am remarcat nicio stridență, nimic ne la locul lui. Inerentele rețineri de început, între oameni care nu știu ce hram poartă celălalt, s-au spulberat mai ales după ce gazda și prietenele ei au urmărit pe laptop-urile noastre prezentările pe care le avem despre România. M-a bucurat că știau despre nume precum Brâncuși și Enescu, de care s-au manifestat ca fiind foarte încântate, și s-au bucurat că le-am inscripționat pe CD-uri o profesionist realizată prezentare despre România, în engleză și română, pe care o car după mine în laptop.
Până și cățelul mi s-a părut bine-crescut, deși am avut un mic conflict, legat de mâncare. După brunch (așa am aflat și eu cum se spune când sari peste dejun și iei prânzul mai devreme, din două mese alegându-te numai cu una!), în timp ce gazda și prietenele ei conversau pe Skype cu prietena comună, voluntara din România (și erau foarte încântate de asta!), am auzit un mic zgomot alături, în sufragerie, unde ni se servise masa. M-am dus imediat acolo și l-am surprins pe cățel urcat de tot pe masă, înfruptându-se din prăjiturile de pe platou și lingându-se civilizat pe bot. Pentru că nu știu la ce argumente ...lingvistice e sensibil, renunț la încercarea de dialog și îl iau pur și simplu sub braț, ca pe miel, să-l duc de acolo. Nu se opune, bietul de el, decât printr-un mârâit înfundat, suficient să fie auzit de gazdă, care vine și mi ți-l ceartă de mai mare rușinea. Cățelul stă smerit...


Album foto vizită familia T.B.


* Delia Pantea:
Astazi am luat un brunch in Evanston, orasel  suburbie a orasului Chicago. A venit sa ne ia din fata hotelului nostru Virginia Kerr, digital program manager la The Center for Reasearch Libraries.
Ne  vedeam in acel moment pentru prima data, ne-a imbarcat pe mine, pe Corina  si pe Valentin in masina ei si pe drum ne-a explicat ca nu prea stie la cine mergem, nici noi nu stiam… dar in definitiv traim intr-un univers foarte mic...
Povestea incepe cu 2 ani in urma, cand prietena mea Claudia S. ma anunta ca o cunostinta a ei voluntara în Corpul Pacii  este in Alesd (orasel  la 50 de km de Oradea) si poate reusim sa ne cunoastem.  Asa am intalnit-o pe Connie Goddard, americanca din Evanston, fosta profesoara, jurnalista http://www.blogger.com/profile/09407626733104669743 .
Cand  Connie a aflat ca in periplul nostru prin America vom ajunge si in Chicago - asta se intampla candva in februarie 2011 - a hotarat sa pregateasca un moment in care sa ii cunosc prietenele si  locurile natale. Connie este una din cele mai sociabile persoane pe care le-am cunoscut vreodata, reuseste sa  creeze legaturi intre oameni si faptul ca din februarie a scris la opt dintre prietenele ei ca venim nu  a fost o problema pentru nimeni.
Rezultatul  a multor mailuri si discutii de grup era acest  brunch .
Din grupul celor 8 au putut participa doar Katherine – gazda, Virginia, Iona si Sylvia.
Poate ca in primele minute ale intalnirii nimeni nu s-a simtit foarte confortabil, dar am ajuns   foarte repede sa ne bucuram de intalnirea noastra, atat de atent pregatita din Romania.
Kathherine lucreaza actualmente pentru Community Based Organisation, Kabras-Kenya, face educatie sexuala si informari HIV pentru locuitorii zonei, Sylvia a fost cu ea anul trecut in Kenya.
Minunata ei casa, veche de peste 100 de ani, este ceea ce se poate numi o casa tipic americana ca arhitectura, dar ca si decoratiuni interioare sau mobilier; ni s-a parut ca este mult peste medie, așa cum o percepem  noi.
Cu mult drag ne-a prezentat-o…
Iona a fost bibliotecara in biblioteci scolare din zona, acum este pensionara si conduce Uniunea Femeilor cu drept de vot - sper sa nu fi inteles gresit.
Ele erau interesate de programul nostru in America, de Romania, de educatia si bibliotecile de aici, iar noi de viata si activitatile lor, care sincer mie mi s-au parut fascinante. Meniul a stat prea mult in cuptor din cauza nevoii noastre de a comunica. Am terminat de mancat in graba si am avut o intrevedere de aproape o ora pe Skype cu Connie, in Romania…..
Cu Virginia am discutat despre digitizare, ne-a vorbit despre biblioteca la care lucreaza ea si ne-a facut un tur rapid al bibliotecii din Evanston, biblioteca care deserveste Northwestern University.
De cand am ajuns in State, ni se  tot repeta sa  fotografiem cu grija, sa nu suparam pe cineva;
doamnele au spus ca nu au nici o problema sa se lase filmate sau pozate si ca ele nu cred ca in America este o probleme cu asa ceva, daca se respecta anumite limite general valabile.

(Valentin Smedescu - Evanston
.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu