Ziua a 14-a: Upshot, ALA și Chicago Public Library

1 aprile 2011 – urmare

La ora 8.00 a dimineţii coborâm în holul hotelului și reunim grupul. Avem o zi plină: vizităm Upshot, ALA și Chicago Public Library.
Mergem pe jos până la sediul Upshot, companie de marketing&design, cu  160 de angajați. Vitrina cu trofee obtinute în competiția nemiloasă din piața de profil și enumerarea câtorva dintre clienții (P&G, Krafter Foods, Disney, Corona, Vocalpoint, Icon, Ruffino, Wild Turkey,  Omron, Cirque du Soleil , Consumer Reports,  Tetr Pak, Visa, Electrolux, HBO) ale căror produse sunt promovate de Upshot spun multe despre gazda noastră.
-       Compania Upshot are bibliotecă proprie: îi spune The Source


         
      
         Când au creat biblioteca, au stabilit și o misiune: să-i ajute pe cei care lucrează în companie cu informații.
-       Se bazează pe strategie și creativitate.
-       Market Intelligence” - se axează pe proiecte de noutate, de inovație.
-       „Adună deșteptăciunea”.
-       Când un membru al grupului are o idee, toți discută cât de bună este ideea.
-       Inteligență competitivă (analizează ce face concurența).
-       Monitorizează tendințele consumatorilor.
-       O dată pe an, realizează un catalog/raport al tendințelor consumatorilor; este și un produs de marketing, un mod de a demonstra clienților că au gândire strategică și, în general, cât sunt de profesioniști.
-       The awessome Blog - www.theawesomeblog.net
-       În urmă cu 3 ani, Bibliotecii i s-a dat și sarcina pregătirii profesionale a celor din companie.
-       UpshotAgency (în YouTube pot fi găsite produse ale companiei).
     Biblioteca îi pregătește pe reprezentanții Upshot în vederea propunerii de concepte și soluții  inovative.
-       The Source creează sloganuri si verifică să nu mai fi fost utilizate; analiza merge apoi la avocatul firmei.
-      Lecțiile cele mai importante pe care le-auînvățat: o bibliotecă nu aduce venit în mod direct, trebuie să-și demonstreze utilitatea;  prioritățile companiei sunt și prioritățile bibliotecii; sunt o bibliotecă neobișnuită, pentru că n-au catalog și nu crează statistici.
-      Biblioteca, asemenea fiecărui departament din companie, creează un plan strategic anual, care se prezintă CEO.
-      Biblioteca încearcă să-și creeze propriul brand.
-      Tot timpul, bibliotecarele sunt în proces de promovare a serviciilor lor în interiorul companiei.
-      Trebuie să-și mențină flexibilitatea: când CEO le-a spus bibliotecarelor că trebuie să se ocupe de pregătirea profesională a salariaților companiei,  acestea (și-)au spus inițial că nu e treaba lor; apoi au înțeles că dacă vor să rămână, trebuie să accepte.
-      „Cursurile” pe care Biblioteca le organizează sunt în deplină concordanță cu planurile managementului companiei, care sunt bine cunoscute tuturor celor angajaților.
        Cererile de informații de la salariații Companiei sunt primite prin e-mail, scurte și la obiect; dacă e mai complicat, se stabilește o întâlnire; „să știi să faci un interviu de referință este o capacitate esențială a celor care lucrează în astfel de biblioteci”.
-      Biblioteca lucrează la cerere și pentru clienți din alte companii.
-      Bibliotecara-șefă are master în biblioteconomie și a mai lucrat, înainte, în alte patru biblioteci de companie.
-      Biblioteca are abonamente la mai multe baze de date, în primul rând specifice media și agențiilor de marketing.
-      Cercetări pentru clienți preocupați de vânzarea de anume mărfuri (burger, bere Corona, de ex); și o concluzie: bărbații fac mai multe cumpărături legate de produse alimentare!!!
-      Majoritatea celor care lucrează în companie sunt în vârstă de 20 și ceva de ani (îi vedem când plecăm din companie, pentru că iau masa împreună în livingul prin care trecem: o mică armată de puști deștepți, care ar contrasta strident cu muuuulte instituții, organizații și structuri de pe la noi).
-      Bibliotecarele de la Upshot nu folosesc informații din bibliotecile publice.
-      Au o întâlnire anuală în care merg, împreunp  cu toți ceilalți, în alt loc decât în companie și își prezintă ideile/ proiectele
-      A treia zi de joi a fiecărei luni se întâlnesc toți într-un cadru privat, în afara programului; iau masa, beau câte o bere (probabil Corona!).
-      N-au absolut nicio legătură cu instituțiilepublice ale statului Illinois ori americane, în general (cărora însă le plătesc impozite consitente - conchid eu).
-      Bibliotecarelor le place foare mult munca pe care o desfășoară, zâmbesc, sunt entuziaste, deși lucrează oficial 50 ore/săptămână.
-      Bibliotecara-șefă de la Upshot/The Source își încheie prezentarea în aplauzele noastre, după ce strigă “Trăiască bibliotecariiiii!!!

*
Vizită la American Library Association (ALA), adică în locul din care răsare soarele pentru bibliotecile americane (formularea poate părea o exagerare doar necunoscătorilor).





Michael DowlingDirector of the International Relations Office and Chapter Relations Office of the American Library Association, ne prezintă ALA și ne răspunde la întrebări;

Sinteză a celor aflate/discutate:
-      Birou central al ALA e aici, in Chicago. Asociația are peste 62.000 de membri.
-      O asociație în care persoanele fizice pot deveni membri; la fel și companiile care vor să lucreze cu bibliotecile; asociațiile de profil ale diferitelor state pot, de asemenea, deveni membri.
-      În Chicago, ALA are 240 persoane salariate; biroul din DC (Districtul Columbia) este cel care se axează pe Relații internaționale, Biroul din Connecticut fiind dedicat în special pregătirii profesionale a bibliotecarilor și acreditărilor.
-      ALA este o organizație foarte mare, o afacere mare, care luptă pentru interesele bibliotecilor
-      Asociația Bibliotecilor Publice Americane este parte din ALA.
-      Există Birou care apără libertatea intelectuală, dreptul la exprimare, lucrează pentru a se asigura că există acces egal la informație, la cunoaștere, la cărți etc.
-      Mai au un birou de statistică și cercetare (este nevoie să convingă).
-      Există și un birou de comunicare cu exteriorul, practicile bune sunt promovate, iar informațiile eventuale de denigrare a bibliotecilor sunt corectate.
-      Peggy Barber, evaluatorul nostru din primele zile când am ajuns aici, a fost șefa acestui birou, iar celor cu care a lucrat aici, în sediul central al ALA, le e dor de ea (Peggy Barber a venit în sala în care discutăm, în primul video este alături de doamnele de la Mortenson Center - Barbara și Susan).
-      Unul dintre subiectele de interes este diversitatea; există și pentru aceasta un birou, destinat mai ales nou-veniților în ALA; un exemplu de implicare este bursa pentru studenți, care sunt sprijiniți inclusiv material pentru programe de master.
-      O activitate constă în aceea că membrii ALA merg în Mexic și Guatemala și aduc cărți pentr u comunitățile mexicane și guatemaleze constituite în SUA.
-      Există Birou de acreditare (ALA acreditează școlile de biblioteconomie din SUA și Canada)
-      O altă prioritate este dezvoltarea profesională continuă, mai ales prin coferințe și workshop-uri
-      În Texas, ni se spune, o să vedem o conferință mare, cu cca. 7000 de participanți.
-      Conferința cea mai mare, din vară, are 20-25.000 de participanți; este uriașă, iar pentru organizare au nevoie de un birou special.
-      Te inspiră mult să vezi atâția bibliotecari interesați să participe la conferințe.
-      ALA face tot mai multe programe on-line, deschise bibliotecarilor internaționali.
-      Există o secțiune (în pagina electronică a ALA) dedicată învățării on-line.
-      Implicare în producția de cărți și materiale promoționale.
-      40-50 titluri/an produse de ALA.
-      Au și diferite periodice, în care prezintă recenzii ale cărților care apar.
-      Prezentările care sunt făcute aici, la Chicago, sunt axate pe biblioteci publice.
-      Grupul ALA din Connecticut face prezentări pentru biblioteci mai variate.
-      Aceste servicii sunt plătite de membrii ALA pentru a se dezvolta și a-și utiliza în mod eficient resursele.
-      Din imperiul” editorial pe care ALA îl are, ni se dă un exemplu de producție grafică.
-      Nu este rentabil ca bibliotecile publice să-și creeze individual astfel de materiale (pliante, postere pentru a încuraja lectura etc.).

-      Peggy Barber intervine în discuție: primii invitați pe posterele afișate în biblioteci a fost Mickey Mouse, urmat de alte personaje dragi copiilor; apoi, și-au făcut curaj să invite și celebrități și au aflat astfel că nimeni nu poate spune nu ideii de a promova biblioteca și a o dezvolta prin toate mijloacele
-      În promovare se vine de regulă cu concepte și metode noi, însă ideea cu celebritățile a rămas din anii 80 și e foarte bine că e așa
-      Cu ajutorul CD-urilor care cară informația electronică pentru afișe, postere etc., „fundalul poate fi folosit cu aceași succes în mai multe biblioteci

-      Un proiect început în 2000 încearcă să convingă că bibliotecile au valoare în societate; acesta a devenit, prin IFLA, un proiect internațional, iar datorită unui student român, proiectul are și variantă în română (dacă înțeleg bine, este implicată Asociația Bibliotecarilor Școlari din România)
-      Câteva țări folosesc cu succes programul, de pildă Bulgaria
-      „Biroul de drepturi și permisiuni” al ALA este cel care reglementează chestiunile ce țin de drepturi de autor (în cazul traducerilor de materiale de pe site-ul ALA)

Linda Bostrom, manager pe Dezvoltare profesionala în cadrul ALA:
-       ALA este cea mai veche organizație din lume care s-a ocupat de dezvoltarea profesională a bibliotecarilor
-       Și in SUA bibliotecile diferă, de la mici la foarte mari; există biblioteci mici, în care un bibliotecar face totul; există biblioteci fără bibliotecar (salariat cu studii de specialitate)
-       Biblioteca din New York este cea mai mare; marimea unei biblioteci se judecă în SUA în funcție de populație și de volumul de împrumut (u.b. circulate)
-       Linda nu știe care este cea mai mică bibliotecă din SUA, spune că probabil este una rurală, cu câteva mii de cărți, care deservește câteva sute de oameni
-       99% din bibliotecile din SUA au acces la Internet
-       Fundația Bill & Melinda Gates a dotat bibliotecile americane cu computere în anul 1990
-       Asociația Bibliotecilor Publice din SUA a produs un manual (ne este oferit) care îi învață pe bibliotecari cum să dezvolte bibliotecile
-       Taxa pentru a fi membru ALA este 130 USD/an
-       Pentru membrii ALA, taxa de participare la Conferințele asociației este de 200$/persoană

 *

La Harold Washington Library Center Chicago ajungem mergând prin ploaie rece, "mocănească". Sunt puține grade peste zero Celsius (în SUA se măsoară în Fahrenheit; pentru conversie, din gradele Fahrenheit  scădem 30 și ceea ce rămâne împărțim la 2). Ploaia a înghețat pe grătarele de aerisire ale metroului și probabil ale altor subterane ori subsoluri. De grătare perfect încadrate în carosabil și pavaj sunt pline străzile și trotuarele orașului.

Biblioteca este impresionantă, ni se spune că, având în vedere criteriul suprafeței desfășurate, este cea mai mare din SUA. Doamna care ne conduce și ne este ghid ne spune că nu avem voie să filmăm. Doar fotografii putem face, cu regula cunoscută - "fără chipuri, mai ales de copii". Într-o cursă parcă contra-cronometru vizităm impresionanta bibliotecă cu toate cele 9 etaje ale ei.  N-am cum scrie la laptop, iar dacă stau să iau notițe pe hârtie nu mai pot fotografia și vedea nimic, că doamna gazdă fuge iar la scările rulante, spre alt și alt etaj.

Album foto Harold Washington Library Center Chicago

Deși impresionantă prin tot și toate și cu siguranță performantă, Biblioteca Centrală Chicago (are 70 de filiale!!!) "face pe șefa" și îmi pare, cumva, rece și puțin primitoare pentru străini ca noi. N-are nici pe departe "vino-ncoa"-ul Bibliotecilor Urbana, Champaign, Oak Park și chiar al "semi-ruralei" biblioteci din Arthur-ul Amish-ilor. Gazda ne repetă prea insistent că nu trebuie să facem fotografii, că "oamenilor nu le place asta"; își face datoria cu profesionalism fără cusur, dar "spune" fără să vrea că abia așteaptă să scape de intruși ca noi. La etajul 9 - ni se spune - putem să bem apă de la țâșnitoare și chiar să mergem la toaletă! O atitudine vădit contrastantă cu cea care ne-a așteptat în bibliotecile vizitate anterior...

*
Album foto 1 aprilie 2010, Chicago

(Valentin Smedescu - Chicago)
.

Ziua a 13-a: O bibliotecă de povestit la nepoți și un oraș de ținut minte

31 martie 2011 – urmare

Cu noaptea-n cap, ieșim din apartamentele noastre din Asthon Woods, pentru a ne îmbarca într-un microbuz mai mic și un microbuz-limuzină.






După un drum lung și nu foarte extenuant, traversăm o parte din spectaculosul Chicago și ajungem la Biblioteca Publică Oak Park.
Pentru că este aproape miezul nopții când scriu și conexiunea este destul de slabă, voi rezuma doar câteva idei, urmând ca în week-end să revin cu foto și video (pentru Biblioteca Urbana am postat video și urmează să postez și pentru Biblioteca Champaign, la ziua a 11-a).
Oak Park Public Library este – trebuie spus din capul locului – biblioteca unui oraș bogat. Câteva repere schițate rapid ar fi:
- comunitatea este de aproape 52.000 locuitori, 20.000 de case
- „deasupra” conducerii executive a bibliotecii se află un board, ales prin vot de către cetățeni; el este alcătuit din oameni neremunerați, cu bună reputație și preocupați de viitorul orașului lor, și au un mandat de 4 ani; săptămâna viitoare tocmai se vor reînnoi mandatele Board-ului. Acesta hotărăște politicile de dezvoltare a bibliotecii și de permanentă adaptare la nevoile publicului, pe care le anticipează și le testează continuu
- Biblioteca are 125 de salariați, bibliotecari sau nu, însă nu toți sunt angajați cu normă întreagă; în total, ar fi 48 de norme de încadrare complete, din care 30 sunt bibliotecari cu masterate în domeniu
- bugetul anual al Bibliotecii este de 6,7 mil $, și chiar dacă pare un buget mare, în comparație cu al unui liceu din același oraș, e mic: liceul are buget de 70 mil. USD
- cea mai mare parte a banilor din buget provin din taxe locale pe proprietate, apoi din amenzile pe care le primesc utilizatorii bibliotecii, Statul Illinois dă și el o sumă și, în fine, se mai adună ceva din vânzarea de cărți de către clubul de voluntari „Prietenii bibliotecii”
- bugetul este dezbătut de comunitate și se votează de către Consiliul Local în noiembrie, dar înainte de asta, Boardul și bibliotecarii îl discută vreme de cca 6 luni; nu este la fel peste tot în SUA
- ca o comparație, bugetul de dezvoltare a colecțiilor la Oak Park Public Library  este cam cât întregul buget anual al Bibliotecii Județene Vâlcea
- într-un an se împrumută, în total, peste 1,2 milioane u.b.: 58% cărți și 41% multimedia; în cele mai multe biblioteci, raportul este invers, în favoarea u.b. multimedia, aici nivelul de educație își spune cuvântul
- colecția de “nonficțiune” (nebeletristica) circulă mai mult decât în alte biblioteci deși în zonă funcționează pe profit și trei librării, în condițiile în care în alte părți librăriile au dat faliment
- biblioteca are două filiale, una mai mare (9% din colecții) și una mai mică (4%)
- după ce, vreme de cca 25 de ani, a făcut parte dintr-un consorțiu,
Oak Park Public Library s-a retras în 1995, pentru că progresele și bugetele partenerilor nu erau pe măsura nevoilor; de 3 ani, Biblioteca face parte din consorțiul SWAN, în care 80 de biblioteci și-au pus în comun resursele, cca 20-30.000, dar au acces la milioane de documente
- participarea la consorțiu costă cca 60.000 $/an
- accesul este egal pentru toți membrii consorțiului; există catalog partajat pentru toți; resursele printabile /download-abile se folosesc de toți; celelalte resurse pentru care utilizatorii fac comanda prin „clic” pe pagina electronică se aduc cu mașina de la o bibliotecă la alta
- Statul Illinois subvenționează deocamdată integral transportul de resurse între biblioteci
- cam cât se împrumută către utilizatorii celorlalte biblioteci din SWAN se și împrumută de la acestea, pentru utilizatorii din Oak Park: 11%
- deja se doresc schimbări în utilizarea spațiilor bibliotecii – „sunt, totuși, 8 ani de inaugurarea clădirii!” – ni s-a spus
- schimbările sunt previzionate de la un an la altul și costurile sunt prevăzute în buget
- întreținerea  site-ului costă 50.000 USD
- sunt de două ori mai mulți utilizatori virtuali
- într-un an sunt 650.000 de vizite la bibliotecă
- 89% din utilizatori vin fizic la bibliotecă
- 1 % merg la filiala mare și 1% la filiala mică
- din numărul de vizite reiese că fiecare membru al comunității vine la bibliotecă de 12 ori pe an
- 28.000 de participanți la programe: 60% copii, 40% adulți
- 37.000 de permise de tip card pentru utilizatori (69% din populația orașului)
- 69% populație a venit la bibliotecă în ultimul an
- cardul este gratuit pentru cei care plătesc taxa pentru proprietate în Oak Park
- nu există sindicat; biblioteca angajează și dă afară pe cine vrea (nu e peste tot așa, însă)
- directorul executiv cu care am stat de vorbă ne-a spus că problemele apar din neînțelegere, din lipsă de timp și din cauza stresului; caută să le rezolve acționând „la rădăcină”
- pentru angajări e concurs deschis, dar depinde de funcție: pentru bibliotecar, concursul e deschis la nivel național; pentru manager, se merge până la Conferința ALA (Asociația Bibliotecarilor Americani); pentru cel ce pune cărțile pe raft, angajatul e local; este probă de lucru de 6 luni; cine confirmă rămâne, cine nu – pleacă.

*
Chicago e un oraș care nu poate fi povestit așa, pe scurt și fără foto și video. Mergem pe jos cca două ore, ne prinde înserarea și vizităm doar Willis Tower, și acolo prinzând ultimul lifft care să ne ducă la 442 metri deasupra pământului. În
momentul finalizării construcției, în 1974, Willis Tower (inițial Sears Tower) a fost cea mai înaltă clădire din lume, depăşind turnurile gemene World Trade Center din New York, distruse după cum se știe. Turnul Willis a deținut acest rang aproape 25 de ani. Acum este cea mai înaltă clădire din Statele Unite şi a "șasea înălțime-structură de sine stătătoare din lume", precum şi a cincea "cea mai inalta cladire din lume la acoperiş".
(Valentin Smedescu - Oak Park, Chicago)
.


Ziua a 12-a: Workshop cu și despre povești, cu Martin Wolske

30.03.2011 - urmare

Toată ziua, Martin Wolske, cercetător, Școala Postuniversitară de Bibliologie și Știința Informării, Universitatea din Illinois, ne învață (și exersăm practic) cum să ne îmbunătățim abilitățile în utilizarea "poveștilor" și a "fotovocii", în practicarea "jurnalismului cetățenesc". Aceasta, în contextul utilizării blogging-ului, ca mijloc de transmitere a mesajelor în susținerea justelor cauze.
Mie oricum îmi plăcea să "spun povești" care să ilustreze cu și mai mare putere de convingere - pe măsura posibilităților mele și a capacităților de înțelegere a auditoriului, se-nțelege - mesajele pe care le (ave)am de transmis.
Aflând astăzi de la Martin că "este voie", ba chiar sunt recomandate astfel de metode, parcă e și mai bine...


Album foto ziua a 12-a

(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana)
.

Ziua a 11-a: Două excelente biblioteci „municipale”

29 martie 2011 - urmare

Avem în program să vizităm bibliotecile publice ale orașelor Urbana și Champaign. De dimineață suntem luați de din Asthon Woods, de Jamie și Katie, asistente la Mortenson Center. Jamie conduce un microbuz în care aflăm că suntem prea mulți și n-avem voie să călătorim toți, deci 4 dintre noi trebuie să meagă cu "mașina mică". Cobor împreună cu trei colegi și constat că "mașina mică" este nici mai mult nici mai puțin decât un ditamai Ford Excursion. Asta-i mașină mică??? - întreb - iar Katie râde și ne spune că nu-i place să conducă așa monstru pe roți...
*
La 8,45 ajungem în fața Bibliotecii Publice Urbana:



Directoarea Debra Lissak ne prezintă instituția pe care o conduce:









Trei doamne din "middle management"-ul Bibliotecii Publice Urbana ne vorbesc despre activitatea lor și a serviciilor pe care le conduc:










Biblioteca Publică Urbana adăpostește Arhivele Istorice ale Districtului Champaign. Ne vorbește Anka Vossșefa Champaign County Historical Archives:









*
 După masa de prânz, pe care o luăm la The Urbana Free Library, împreună cu gazdele noastre, ne îndreptăm spre cealaltă mare bibliotecă publică din apropiere, cea a orașului Champaign.

Champaign Public LIBRARY este o bibliotecă nouă, ne spune directoarea Marsha Grove. A fost inaugurată în urmă cu 3 ani, a costat 29 mil. $, bani obținuți prin acțiuni vândute de către Consiliul Local și prin creșterea taxelor. Acțiunile vândute vor fi răscumpărate în 20 de ani. "Nu e așa ușor să construiești o bibliotecă nici măcar în SUA" - ne spune directoarea, pe bună dreptate mândră de instituția pe care o conduce. Și are de ce jubila, pentru că biblioteca este o bijuterie de instituție modernă, foarte dotată, utilată și utilizată de public. Dacă media districtuală (pe districtul Champaign) a documentelor de bibliotecă (u.b.) care revin pe cap de locuitor este 11, Biblioteca Publică Champaign înregistrează o medie anuală de 34 de u.b./cap locuitor!

*
Mașinăria inteligentă din subsolul Bibliotecii, care știe să clasifice cărțile și celelalte u.b. pe domenii ale cunoașterii, în funcție de etichetele RFID:


Revin, in functie de timp, si postez si alte video filmate la Biblioteca Champaign.


Câteva documente oficiale pe care gazdele ni le-au pus la dispoziție.


Câteva fotografii ale Bibliotecii Champaign și ale Filialei "Douglas", pe ultima o vizităm în încheierea programului zilei de azi.

Revin, in functie de timp, si postez si alte video filmate la Biblioteca Champaign.

(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana)
.

Ziua a zecea: teorie și practică despre evaluarea nevoilor publicului

28 martie 2011 - urmare

Azi avem cursuri - de dimineață prezentări și moderarea de sesiuni de lucru individual și pe echipe, pe tema Stabilirea nevoilor utilizatorului; moderator este  Rebecca Teasdale, director adjunct de Servicii și Programe Publice, Biblioteca Publică Oak Park.
La prima oră a dimineții:


După pauza de prânz, într-o locație de la parterul Bibliotecii de Științe Agricole (în cursul dimineții am fost în laboratorul de la ultimul etaj), învățăm despre Evaluarea programelor pentru biblioteci:


(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana)
.

Ziua a noua: un frumos sport american - shopping-ul

27 martie 2011 - urmare

Continuu să scriu aici ceea ce n-am mai avut când posta pentru după-amiaza de 26 martie. Ieri, după ce ne-am întors de la Amish, am avut - între orele 15.00 - 20.00 - sesiune de prezentări și discuții pe tema proiectelor pentru care am fost selectați în Programul Mortenson pentru Lideri și Inovatori.
Album foto sesiune Hermina Anghelescu, 26 martie 2011, Champaign.

*
Pentru azi, 27 martie, duminică, ne-am propus să practicăm în grup un sport american foarte iubit pe aici: shopping-ul. Ce nu-mi place mie să fac cumpărături, dar aici aș cumpăra! De ce? Pentru că mărfurile sunt prezentate civilizat, accesibile ca preț, și chiar ai de unde alege orice îți poftește suflețelul; iar dacă treci dintr-un supermarket în altul poate doar tu, român, îți faci probleme cu mărfurile cumpărate din magazinul anterior: pe americani nu-i interesează să te bănuiască precum la noi, să te caute în papornițe: etichetele inteligente certifică o corectă însușire a oricărui bun; cel mult, la ieșirea in magazin, pentru mărfurile mai scumpuțe (precum un laptop, să zic), ți se cere să prezinți bonul de casă...
*
Atașez doar un album foto realizat în drum spre supermarket-urile din Nordul "uniunii" Champaign-Urbana...

(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana)
.

Ziua a opta: prima bibliotecă publică americană vizitată; acasă la Amish

26 martie 2011 - urmare

Dis-de-dimineață vin și ne iau din Asthon Woods cele două microbuze care ne-au așteptat și la aeroport, în urmă cu o săptămână. Mergem pentru prima dată să vizităm o bibliotecă publică americană, neuniversitară, o bibliotecă mică, semi-rurală. Ne însoțește dna Hermina Anghelescu, venită - am văzut în episodul de ieri - din Detroit-Michigan în vederea prezentărilor pe care le avem azi după amiază, când ne vom întoarce în Champaign.

Călătorim vreme de cca. o oră și jumătate prin zonă de câmpie cât vezi cu ochii. Terenul este fie arat și semănat, fie nearat încă (se văd cocenii rămași după recolta trecută de porumb). În unele zone, puține, sunt tarlale verzi, probabil cu plante furajere care vor fi cosite.



Încet-încet, avansăm tot mai mult în interiorul unui teritoriu locuit de comunitatea Amish; vedem din ce în ce mai multe trăsuri pe șosea, pe o bandă de circulatie doar cu putin mai lată decât cele pentru biciclete:




Ajungem în orășelul Arthur, cu o populatie de cca 8.500 de locuitori și ne oprim direct la bibliotecă:


 

Ne întâmpină directoarea Bibliotecii, care știe de vizită. Începe să ne prezinte Arthur Public Library:





 









În afara a ceea ce reiese din materialele video: 
- remarc o bibliotecă modernă, frumoasă, bine dotată și utilată 
- serviciile tradiționale de împrumut carte/ u.b. electronice/s.a. sunt completate de posibilități de comunicare electronică, multiplicare, scanare etc. 
- biblioteca nu are abonamente la baze de date și, în general, la resurse electronice, dar "urgențele" sunt rezolvate de directoare cu ajutorul fiicei și soțului
- bugetul anual de achiziții al acestei biblioteci este de cca. 20.000 $
- banii provin din taxele locale pe proprietate și constituie procent din bugetul public al orașului
- consiliul local hotărăște dacă biblioteca primește buget maximum-ul permis de lege, adică 0,17% din bugetul local; oricare ar fi hotărârea administrației finanțatoare, bugetul bibliotecii nu poate fi sub 0,12% din bugetul public
- cetățenii hotărăsc prin referendum dacă acceptă taxe suplimentare pentru dezvoltarea bibliotecii ori a unor servicii ale acesteia
- directoarea spune că biblioteca are sprijinul comunității, aceasta este cunoscută și apreciată de localnici, nici nu are nevoie să-și promoveze serviciile
- "oglinda" activității instituției o constituie "documentele circulate", și nu numărul cetățenilor care vin la bibliotecă
- utilizatorii serviciilor bibliotecii pot împrumuta u.b. pentru întreaga familie
- cu destulă dificultate aflu ceva ce mă interesa mult: cât la sută din membrii comunității vin la bibliotecă? 
La Biblioteca Publică Arthur-Illinois vin, după spusele directoarei, cca. 20% dintre cetățeni (cu precizarea că aceștia împrumută pentru mai mulți, nu se știe pentru câți).
 *
După vizita la Biblioteca Publică din Arthur intrăm contra-cronometru în câteva magazine profund "marcate" de specificul culturii Amish. Un obiect fragil pe care îl cumpăr dintr-un magazin îmi este învelit într-o pagină de ziar fără niciun fel de complex... 
*
Ne urcăm din nou în microbuze și mergem să vizităm o familie Amish. Pe drum, în afara deja obișnuitelor trăsuri închise, a îmbrăcăminții specifice membrilor acestei comunități și a bărbilor bărbaților, vedem alte și alte terenuri cultivate cât vezi cu ochii..
Mă surprinde neplăcut modul în care văd că sunt ținute animalele, în țarcuri pline de bălegar și noroi. Caii și vitele, că altceva n-am văzut, sunt animale slabe și murdare încât provoacă milă...

 

Ajungem la familia Amish pe care avem în program să o vizităm și suntem primiți înăuntru împreună cu încă două grupuri mai mici decât al nostru, unul de nemți, altul de americani. Gazda, cu veritabile veleități de ghid, ne povestește cum trăiesc și ne prezintă casa. Ne dă voie să fotografiem, însă "fără oameni", cum îs regulile lor. Cei trei copii stau cuminți în fotoliile lor din living, în apropierea sobei care dogorește încălzind toată casa, inclusiv etajul. Le dăm câte un dolar și ne mulțumesc frumos.







În beciul casei văd pentru prima dată în viață o mașină de spălat rufe care funcționează pe aer comprimat. Legat de asta, nu-mi explic ce fel de credință este aceea care le interzice Amish-ilor să folosească energia electrică furnizată pe rețea, dar le permite să producă curent electric cu ajutorului unui generator de curent electric necesar unui compresor care comprimă aerul, iar acesta urnește mașina de spălat și stors...

 


Totuși, și Amish-ii mai fac progrese. Anual, înaltele lor fețe bisericești le mai dau voie la câte un mic "păcat": de pildă relativ recent li s-a permis să treacă la iluminarea pe bază de propan, iar un membru al comunității, care are propria lui firmă de construcții, are chiar dreptul la telefon mobil!!!
*
De la Amish-ii aceștia plecăm la alți Amish, unde urmează să luăm prânzul, una dintre atracțiile cu care, ni s-a spus, vom fi răsfățați, fiind vorba de ceva rarissim în SUA: mâncare gătită în casă!
Prima dezamăgire: casa noilor gazde este în mijlocul unui câmp cu coceniște. A doua: trei mârțoage de cai, într-un țarc la fel de plin de bălegar. A treia: pentru că am ajuns prea devreme, gazdele ne lasă să așteptăm în mașini (bate vântul și e frig pătrunzător) peste o jumătate de oră...
În fine, intrăm la ora stabilită (nu vine nimeni să ne invite), urcăm la etaj, împreună cu nemții și americanii care au mers mers în spatele nostru, cu două autoturisme și un microbuz. Ne așezăm toți la masă, urmează "ritualul" trecerii vaselor din mână-n mână, pentru ca fiecare să-și pună cât poate mânca. Două "circuite" face inclusiv farfuria cu felii de pâine, câte una de persoană. Prăjituri, unt sărat, piure de cartofi și "terci" de fasole cu jumări de porc (presupunem noi), carne de pasare și felii de șuncă, teoretic "de Praga", ambele sortimente prăjite. Apă, cafea și un soi de limonadă. Un gust infernal: mâncărurile sunt ele pregătite în casă, cu efort și dedicare, dar toate alimentele sunt cumpărate de la supermarket!!!
Văd, într-o vitrină neîncuiată niște "jucării" dintr-un domeniu ce mă pasionează tare: trei arme de foc - două carabine și o pușcă cu alice. Ambele carabine, una bolt action, cealaltă semiautomată, au lunete. Bolt action-ul are pat compozit, ceea ce mă surprinde total într-o casă prin definiție "conservatoare". Arma cu alice este o semiautomată, cu țeavă cal 12, lungă cât o zi de post. Mă întreb unde este lever action-ul tipic american...

Cel puțin în comunitatea Amish în care am fost noi, lucrurile stau îngrozitor de departe de "realitatea" filmelor americane...

Album foto ziua a opta.

(Valentin Smedescu - Arthur)
.