Ziua a cincea: cultura porumbului și creșterea porcilor se învață la Bibliotecă

23 martie 2011 - urmare

La primele ore ale dimineții avem prima mostră a faptului că aici nimic sau aproape nimic nu este lăsat la întâmplare. Preocuparea SUA pentru siguranța cetățenilor este dusă dincolo de orice limite ale imaginarului nostru est-european. Aceasta se extinde, fără discriminare, și asupra celor care, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, locuiesc pe tărâm american și cred că asta constituie temelia pe care se construiește forta SUA: încrederea cetățenilor în propriul Stat.
Susan Schnuer, directoarea adjunctă a Mortenson Center ne dă (vedem și un filmuleț) informații și instrucțiuni care trebuie urmate în caz de tornadă: deși sezonul tornadelor este vara, când noi nu vom mai fi aici, este bine să știm ce trebuie să facem dacă tornadei i se năzărește să vină mai devreme decât de obicei (deși nu prea este posibil) și nu mai la Sud ori mai la Nord de Champaign-Urbana, cum a obișnuit în ultimii 6 ani, ci chiar peste zona noastră. În această situație, regulile sunt simple și am fost asigurați că toată populația de pe aici le știe: tornadele sunt precedate de un aer "greu" și cer plumburiu; în caz de pericol, va suna alarma pe care o vom auzi indiferent în ce zonă ne vom afla; acasă trebuie să ne adăpostim de îndată într-o cameră fără ferestre spre exterior, cel mai probabil în baie;  în autobuz, urmăm indicațiile conducătorului auto, care știe unde să ne adăpostească; la fel, dacă momentul tornadei ne surprinde la cumpărături la un supermarket, ne conformăm îndemnurilor personalului de acolo, care ne va îndruma spre adăposturi subterane în care vom încăpea toți, fără probleme. Marți la 10 în prima săptămână din lună nu trebuie să ne îngrijorăm când sună alarmele: se fac probe pentru a exista certitudinea că toate sirenele sunt funcționale. În caz de tornadă, după ce trece pericolul, cetățenii afla aceasta de la televizor, care anunță ce și cum.
Prin urmare, noi, grupul de bibliotecari români aflați în Champaign-Urbana suntem în deplină siguranță, nu avem de ce ne face probleme -  ne asigură Susan.
*
Deși astăzi n-am vizitat o bibliotecă în sensul celor întâmplate ieri și alaltăieri, am avut revelația descoperirii Bibliotecii de Științe Agricole, într-o sală de la parterul căreia am mai lucrat în grup și pe echipe de proiect (n-am urcat însă în toată clădirea). De această dată, am avut activități la ultimul etaj, al optulea, ceea ce mi-a permis să văd iarăși pe viu preocuparea pentru binele cetățenilor, pe care nici un stat nu și-i câștigă d.p.d.v. al încrederii dacă nu le dă înainte de orice "pâinea cea de toate zilele". Nu în sensul de a-i asista social, ci de a crea și oferi condițiile, cadrul în care hrana oamenilor și a animalelor să fie o problemă rezolvată o dată pentru totdeauna. Aici, în Illinois, un ținut de șes, un "Bărăgan al SUA", există parcă un cult pentru cultura porumbului. S-a mers până într-acolo, încât când s-a pus problema ca Universitatea să-și construiască sediul central al Bibliotecii, proiectul inițial a fost respins pentru că multele etaje ale clădirii făceau umbră lotului experimental pe care se cultiva porumbul hibrid (care ulterior avea să revoluționeze industria cărnii de porc). Prin urmare, 5 dintre palierele "Mamei Bibliotecilor" au fost construite nu deasupra solului roditor, ci în subsol (inevitabil, preocuparea americanilor pentru interesul public îmi duce gândul la o comparație cu tărășenia construirii Mall-ului din Râmnicu Vâlcea, care n-avea loc altundeva decât fix pe fosta suprafață a părculețului central al orașului, doar în centrul urbei se putea să-și etaleze conlocuitorii noștri primitivismul cu Mercedes...).
Revenind la Biblioteca de Științe Agricole: văzând-o, lotul pe care s-a realizat primul experiment american privind durabilitatea sistemelor de cultivare şi practicile de fertilizare, lot pe lângă care trecem zilnic, nu mă mai amuză atât de tare, așa, înconjurat cu gard viu și nelucrat (trebuie să se "odihnească", după marea reușită); mi se pare firesc acum și că însăși "Mama Bibliotecilor" a trebui construită în subsol, și nu deasupra, să facă umbră Pământului. (printre fotografiile care însoțesc prezenta filă de jurnal republic 5 din zilele trecute, cele cu "lotul experimental").

(Valentin Smedescu - Champaign-Urbana)
.

Un comentariu:

  1. Ne mai punem uneori intrebarea de ce se spune ca noi suntem cu 100 de ani in urma lor. Tocmai din aceste motive pe care ni le dezvaluiti. Azi si in Dragasani a avut loc un exercitiu al celor de la I.S.U. pentru situatii de urgenta, dar nici pe departe oamenii n-au fost atat de preocupati. In alta ordine de idei, se vede responsabilitatea americanilor pentru toate domeniile de activitate, pentru tot ceea ce fac. M-a amuzat dar m-a si incantat fatada Bibliotecii de Stiinte Agricole, si aceea are tenta specifica.

    RăspundețiȘtergere