"Oh, yes!"
Prezentările noastre au fost un succes, nu am lucrat/ nu ne-am stresat degeaba. Sunt mândru de colegii mei, de toată echipa din care fac parte; sunt bucuros că le-am putut „povesti” gazdelor despre cultura și civilizația noastră, că le-am spus „cine suntem și ce vrem”... :)
Ajung la hotel sfârșit de oboseala acumulată, dar cu plăcutul sentiment al datoriei împlinite. Nu mai vreau decât să dorm...; nu atât să mă odihnesc, cât mai ales să fiu cât de cât pregătit pentru lungul drum spre casă, căci mâine dimineață plecăm de aici...
Înainte de orice, simt nevoia să ascult la nesfârșit melodii care mi-au încântat adolescența - Malaika și Sun of Jamaika, My Oh My, Che sara... s.a. Este incredibil ce efect relaxant pot avea asupra mea astfel de hit-uri...
*
Înainte de orice, simt nevoia să ascult la nesfârșit melodii care mi-au încântat adolescența - Malaika și Sun of Jamaika, My Oh My, Che sara... s.a. Este incredibil ce efect relaxant pot avea asupra mea astfel de hit-uri...
*
Concluzionez, picotind, că prezentările noastre de azi au decurs bine, am avut câteva zeci de americani, ca public. Nu mă simt în stare să povestesc tot, mai ales discuțiile de după prezentări, cu un bibliotecar texan, director adjunct de bibliotecă-reședință de ținut (județ). Postez doar materialele video pe care le-am filmat și voi reveni cu precizări când voi putea (după ce ajung acasă; later edit, am ajuns acasă şi am încărcat doar albumul foto).
Ce am filmat în timpul prezentărilor noastre:
(Valentin Smedescu, ultima seară în Austin-Texas)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu